Indoiala calatorului

      Oamenii se deosebesc de celelalte fiinte prin libertatea pe care o au, libertatea de a depasi granitele lumesti si de a transcende dincolo de aparente.
      Omul este un calator...Asta face toata viata-invadeaza necunoscutul, insetat de lucrul nerostit si nou, acapareaza tacerea intru intelepciune, cauta ceva, ceva neclar pe tot parcursul calatoriei, singurul ghid fiindu-i reprezentat de simtamant si ratiune.
      " O calatorie de mii de mile incepe cu un pas."( Lao Tse), astfel, orice lucru imposibil poate deveni posibil, atata timp cat exista credinta si dorinta, atata timp cat se incepe cu "sa vedem", atata timp cat infrunti teama si nu te lasi doborat de fiecare piedica. Pentru a ajunge acolo unde vrei sau pentru a obtine ceea ce iti proprui, orice treapta urcata cu greu, te va intari in ati continua drumul.
       Fiecare calator trece prin anumite stari ale vietii : indoiala, aspiratie spre cunoastere, nevoia de concret, dezamagire, cu asta se confrunta, acestea sunt aventurile pe care nu le poate evita in ajungerea la izbanda...totul depinde de TINE, de cum vrei tu sa fie aceasta calatorie, de cum vrei tu sa treci la urmatoarea treapta... 



  " Suntem cu totii pelerini aflati in aceeasi calatorie, doar ca unii dintre pelerini au harti mai bune. " - Nelson Richard DeMille 

      Povestea unui nou anotimp...

   Privesc cu atentie starea celor din jur si realizez :

   A inceput un nou an scolar, unul si mai special de aceasta data pentru generatia mea.

   Primul an de liceu! 

   Aceste vorbe simple ilustreaza, de fapt, maturitatea; dezvoltarea personalitatii;  viziunea asupra celor mai trasnite si amuzante aventuri ce vor urma in numar nelimitat. Intr-un cuvant, acestea acapareaza schimbarea .

    E o zi ploioasa...

   Ma indrept cu emotie, cu sfiala, dar si cu mai multa curiozitate catre necunoscut, catre un alt liceu, catre o noua etapa a vietii.

   Atatea siluete diferite, care, in ciuda impotrivirii mele, ma atrag cu ceva...

   Pasesc lent pe drumul care, cu timpul, imi va reda amintirea monotoniei matinale; astfel incat sa-mi intiparesc in minte, in inima - detaliile si sentimentele unei boboace...

   Primele zile sunt printre cele mai palpitante. Atunci treci de la o stare la alta, de la dispret la placere, de la incercare la acomodare.

   Insa totul este atat de diferit ! Nu pot trece cu vederea, nu pot sa ma opresc din a compara totul cu “locul formarii”. Mi-e atat de dor! Atat de dor de cei alaturi de care am crescut, alaturi de care m-am dezvoltat ca si persoana; de cei care m-au calauzit atata vreme si m-au determinat sa-mi demonstrez de ce sunt in stare. Mi-e greu sa-mi deschid inima catre noile persoane ce vor sa scoata tot cei mai bun din mine, atata timp cat nu accept realitatea; atata timp cat inca mai traiesc in trecut; atata timp cat inca mai sper la reintoarcerea situatiei de odinioara...

  Dar schimbarea face parte din rutina noastra, de aceea ma bucur sa descopar lucruri noi, sa ma acomodez cu diferite situatii, sa invat sa fiu pregatita pentru orice.

  Nu stiu cum va fi in continuare, dar nu am de gand sa astept sa se intample ceva remarcabil, am de gand sa fac ceva remarcabil ! De ce?! Pentru ca nu vreau ca din cei mai frumosi 4 ani, sa ramana doar o poza din carnetul de note...

Un alt inceput...

 Fiecare anotimp vine cu povestile sale...
 Cum vara ne aduce cele mai profunde si pasionale istorisiri de dragoste, asa si toamna ne transmite noi directii spre viitor..
 Privesc cu entuziasm lunile ce au mai ramas ...
 Stau si ma gandesc ce realizari am avut, ce voi relata peste cativa ani si daca chiar voi ramane cu ceva esential, consistent in urma celor intamplate.
 Corect! Am castigat experienta, am contribuit la imbunatatirea caracterului nostru, am descoperit lucruri noi, am cunoscut persoane diferite, care probabil vor deveni cu timpul importante pentru noi...si totusi...
 Nu as putea spune ca sunt prea incantata de imaginile pe care le surprind tacuta in mintea mea, de aceea imi propun sa incerc sa profit din plin de ceea ce mai am.
         Sa-mi amintesc mereu cat de remarcabil a fost sfarsitul acestui an!
 Atata timp cat imi doresc asta, sunt convinsa ca voi reusi. Inca am planuri! Dar tu ? Tu ce iti promiti ca vei realiza pana pe 31 Decembrie 2012 ?

Imaginatie :> 

 Totul ingheata. Oameni, tot . Doar eu si tu - singurele persoane ce pot profita de acest privilegiu.
 Oh! Numai cand ma gandesc la cat de frumos ar fi! Doar pentru cateva ore; cateva ore nepretuite.
 Lipsiti de tot felul de inhibitii, lipsiti de ochii impotrivitori ai celorlalti, lipsiti de prejudecati, lipsiti de greseli...
 Cum ar fi sa alergam pe sosea, desculti, sub acoperamantul cerului instelat ce ne vegheaza fiecare miscare?
                                                         Cum ar fi?! Ar fi perfect! 
 As vrea o zi sa dureze caaat o luna, sa ma satur de imbratisarile tale hazlii, desi, slabe sanse.
 Imi doresc sa fi fost realizabil, insa, pe cine pacalim noi?! Timpul nu ne va ascunde niciodata secretul, dragostea... Tot ce va face va fi sa ne indeparteze, sa ne faca sa constientizam imposibilitatea. Insa, tot el ne va darui alta iubire..dar va fi oare la fel de magica? As vrea sa pot schimba ceva, dar ma bucur in acelasi timp ca nu am aceasta putere. O rasturnare de situatie ar putea ingropa tot ceea ce avem...

Inspiratie...

Mirosul de toamna ce intra prin geamul intre-deschis ma calauzeste spre o alta lume.
 O lume plina de intrebari, dar totusi linistita, unde totul este clar, dar parca mai mult in ceata...

" Ce e ceea ce cauti? " 

Ma las condusa de frica, de neincredere si de regret. 
Vreau sa scap de asta! Vreau sa cred ca totul va merge asa cum sper, ca nu totul se rezuma la dezamagire!
Vreau sa nu ma mai tem de abandonare!
Vreau sa fiu convinsa ca prietenii  nu vor deveni doar niste amintiri! Vreau sa am siguranta ca vor fi mereu langa mine! Vreau sa am incredere ca nu-si vor schimba sentimentele in nepasare!
 Vreau doar garantia ca exista prietenie si iubire adevarata in jurul meu!

Asta e ceea ce vreau. Insa, nu totul se rezuma la dorinte. Uneori, trebuie sa le impulsionezi pentru a lua amploare. 
Stiu ce urmaresc, dar aceste temeri pun stapanire pe mine. De aceea, uneori trebuie sa las toate gandurile si grijile deoparte, sa am doar incredere ca " totul va fi bine " si sa ma las purtata de val.
Poate voi fi dezamagita, dar poate nu. Nu am de unde sti. Insa, pot aduna fericire si zambete pentru zilele cand vor fi doar lacrimi...

“Fericirea este ca o minge: alergam dupa ea si cum am prins-o,ii dam cu piciorul."

  De multe ori mi s-a intamplat sa-mi doresc ceva foarte mult, sa lupt pentru acel lucru, dar dupa ce-l obtin si realizez ca nu-mi aduce satisfactie pe care mi-o imaginam, sa-l las balta.

   De obicei, ne lasam condusi de imaginatie, de ce credem noi ca s-ar intampla daca am avea acel “ceva” . Facem tot felul de planuri ce ne aduc zambete doar prin simplul fapt ca ne gandim la cat de minunat va fi sa devina realitate si credem cu tarie ca vor functiona.

  Gresit!  Printre miile de ganduri compuse din “partile bune”  si “partile rele” ale planului de revendicare, uitam sa ne punem intrebarile :

“ Chiar m-ar face fericit acest lucru ? ” ,  

“ Chiar vreau asta ? “ , 

“ Ce e ceea ce vreau eu cu adevarat ? “ .

  Uneori nu putem sa ne dam seama... De aceea, va sugerez sa incercati; niciodata nu aveti de unde sti ce se poate intampla. Poate nu va va aduce fericirea pe care o asteptati, dar poate va fi pe aproape. Nu ezitati! Faceti ceea ce va doriti chiar in acest moment! Nu traiti cu regretul “ Ce-ar fi fost daca...? " ; aflati raspunsul. 

 Prietenie 

 Sunt atatea variante ce descriu acest cuvant, incat uneori ma intreb daca am avut parte cu adevarat de asa ceva. Insa, instant, imi apar in minte imagini cu minunatele momente ce mi-au adus atata fericire, si dubiile dispar. Este adevarat, poate nu toate prieteniile dureaza, din anumite motive, dar cu toate acestea nu inseamna ca nu au avut loc.
 Imi aduc cu drag aminte aventurile la care am luat parte alaturi de diferite persoane, care inca mi-au ramas in inima. Nu pot nega ca, amicitia nu s-a terminat brusc, fara regrete, insa important este faptul ca am decis sa uit partile mai putin frumoase de dragul vremurilor bune. Acum e greu si probabil putin ciudat sa ma intalnesc cu persoane care obisnuiau sa faca parte din rutina mea, din povestile mele, pur si simplu din mine, si cu care abia sa mai gasesc un subiect de dezbatut.
 De asemenea, exista si prieteni care doar s-au indepartat. Cu toate acestea, vor fi acolo mereu unul pentru altul, sentimentele vor fi aceleasi, doar ca preocupati de alte lucruri, uita cat de fericiti erau unul in preajma celuilalt...si da,este pacat!
 Din nefericire, facem aceste greseli, uneori din prea mult orgoliu, dand astfel cu piciorul la ceva ce ar fi putut dura mult,mult timp...sau poate,nu...cine stie?!
 Stau si ma gandesc deseori la trecut, desi oricum nu voi gasi nimic nou, o fac in cautare de raspunsuri, curiozitatea ucigatoare a intrebarii " Ce a fost gresit? " .

  Ce este iubirea?

 Iubirea difera de la o persoana la alta. Fiecare om este unic si are o poveste,dar pentru a-i intelege parerea,trebuie mai intai sa-l asculti. 
 Din punctul meu de vedere,cel mai bun raspuns il pot da indragostitii. De ce?!
 Pentru ca ei sunt proaspat inundati de acele sentimente puternice,istovitoare. 
 Plus ca zambetul si stralucirea din ochii lor spun mai mult decat cele mai extravagante cuvinte ce pot fi rostite. 
 Nu stiu ce inteleg altii prin "iubire" sau de ce vor sa aiba parte,insa eu imi doresc o iubire care sa ma consume,plina de pasiune si aventura,chiar si cu putin pericol. 
 Vreau cate ceva diferit in fiecare zi. In fiecare zi sa am parte de o alta poveste de dragoste, cuprinsa de spontaneitate.Vreau sa fiu acoperita de sentimente inexplicabile!
 Desi pare putin siropos,un lucru inedit ar fi primirea unei scrisori de dragoste sau plimbarea sub clar de luna...
  Sa traiesti inseamna mai mult decat sa existi,de aceea vreau sa fac cat mai multe lucruri neobisnuite,sa descopar cat mai multe si sa zambesc cat mai mult.
  
   Si totusi,tu ce intelegi prin IUBIRE ?