Ce fac cu propria-mi libertate? Cu ce mă remarc față de ceilalți?
Deși nu conștientizăm pe moment, aceste întrebări intră în subconștient, pregătite întotdeauna pentru aflarea răspunsului.
Pare puțin anost, însă toate regulile sunt asamblate doar pentru binele omenirii, încălcarea lor conferă o oarecare independență, dar reprezintă doar o simplă iluzie. De fapt, în momentul în care te lași ademenit de tentații și nu te opui, devii sclavul lor, nu mai ești propriul tău stăpân, oricât ai nega acest lucru și ai afirma că-l poți controla. Nu, el te controlează.
Libertatea îți oferă mai multe variante, ceea ce este total derutant, de aceea de tine depinde pentru ce optezi, nimeni nu te poate opri, însă te poate influența, dacă nu ești destul de puternic sau dacă nu ai destulă încredere în capacitatea ta de a lua o decizie bună, favorabilă viitorului tău.
Uneori cred că unii dispun de prea multă libertate. În fapt ce reprezintă libertatea? Nu e oare autoritatea asupra deciziilor, asupra alegerii dintre bine si rău, tăria de a-ți contura viitorul în felul dorit, fără rețineri, deschiderea spre lumea cunoașterii, a cărților, a filmelor, a muzicii ? De ce unii interpretează ca a fi libertate posibilitatea de a-ți petrece serile în anumite locuri sau de a face anumite lucruri? Liber ești atunci când nu faci ce fac ceilalți, atunci când te remarci prin altceva, atunci când fericirea ta e mai presus de orice, atunci când ai putea lăsa totul în urmă și-ai pleca într-o călătorie fără destinație (nu mă refer la fuga de responsabilitate, ci la împlinirea unor curiozități, pasiunea de a afla și de a experimenta ceva nou, zilnic).
Prin urmare, tu ce ți-ai dori, cu ardoare, să faci în acest moment și ce te oprește?
Dacă acel fapt chiar ți-ar aduce zâmbetul pe buze, de ce să mai aștepți?
" Doing what you like is freedom, liking what you do is happiness. "
