Povestea unui nou anotimp...

   Privesc cu atentie starea celor din jur si realizez :

   A inceput un nou an scolar, unul si mai special de aceasta data pentru generatia mea.

   Primul an de liceu! 

   Aceste vorbe simple ilustreaza, de fapt, maturitatea; dezvoltarea personalitatii;  viziunea asupra celor mai trasnite si amuzante aventuri ce vor urma in numar nelimitat. Intr-un cuvant, acestea acapareaza schimbarea .

    E o zi ploioasa...

   Ma indrept cu emotie, cu sfiala, dar si cu mai multa curiozitate catre necunoscut, catre un alt liceu, catre o noua etapa a vietii.

   Atatea siluete diferite, care, in ciuda impotrivirii mele, ma atrag cu ceva...

   Pasesc lent pe drumul care, cu timpul, imi va reda amintirea monotoniei matinale; astfel incat sa-mi intiparesc in minte, in inima - detaliile si sentimentele unei boboace...

   Primele zile sunt printre cele mai palpitante. Atunci treci de la o stare la alta, de la dispret la placere, de la incercare la acomodare.

   Insa totul este atat de diferit ! Nu pot trece cu vederea, nu pot sa ma opresc din a compara totul cu “locul formarii”. Mi-e atat de dor! Atat de dor de cei alaturi de care am crescut, alaturi de care m-am dezvoltat ca si persoana; de cei care m-au calauzit atata vreme si m-au determinat sa-mi demonstrez de ce sunt in stare. Mi-e greu sa-mi deschid inima catre noile persoane ce vor sa scoata tot cei mai bun din mine, atata timp cat nu accept realitatea; atata timp cat inca mai traiesc in trecut; atata timp cat inca mai sper la reintoarcerea situatiei de odinioara...

  Dar schimbarea face parte din rutina noastra, de aceea ma bucur sa descopar lucruri noi, sa ma acomodez cu diferite situatii, sa invat sa fiu pregatita pentru orice.

  Nu stiu cum va fi in continuare, dar nu am de gand sa astept sa se intample ceva remarcabil, am de gand sa fac ceva remarcabil ! De ce?! Pentru ca nu vreau ca din cei mai frumosi 4 ani, sa ramana doar o poza din carnetul de note...