Sunt de părere că cel mai important lucru este să crezi, în visurile tale, în tine, în faptul că lucruri bune sau minuni se întâmplă, în faptul că soarta va face în așa fel ca la final să fie mai frumos decât ți-ai fi putut imagina. Și ce înseamnă, de fapt, acestă acțiune? Că trebuie să treci prin demoralizări, prin tot felul de sentimente, ca apoi să realizezi dacă îți dorești cu adevărat acel fenomen și să lupți în continuare, sau să accepți ideea ca nu se va întampla și să-ți canalizezi energiile spre altceva, care se va dovedi mult mai benefic pentru tine ? Rămâne ca soarta să surprindă din nou, prin micile ei " coincidențe ".
Deși stadiul la care a ajuns ființa umană s-ar putea descrie destul de bine ca fiind într-o continuă delăsare asupra viziunii primordiale sau cel puțin asupra elementelor care contează cu adevărat, încă nu pot fi demoralizată. Pur și simplu, când mă uit la persoanele din jur, la prietenii mei, nu-mi pot imagina altceva decât faptul că ei vor ajunge un nume respectat și renumit, ei vor îmbunătăți lumea, ceea ce mă îngrozește prin ideea, aparent simplă, eu ce voi face ? Însă, tot acest fapt mă ambiționează să-mi găsesc pasiunea, lucrul pentru care voi munci și prin care mă voi identifica.
Ca ultim act, care e rostul să mai treci prin viață dacă nu contribui cu nimic și dacă îți menții starea de inconștiență în legătură cu viitorul tău ?
Scrisoare către liceeni
