Ce se poate spune despre o tanara de 16 ani?

In prima faza, cred ca o adolescenta de saisprezece ani isi doreste cel mai mult sa fie admirata, apreciata, sa i se ofere increderea ca este buna la ceva, dar nu doar de dragul de a fi spus, ci oferite cu toata siguranta.
Fiecare isi cauta calea, iar varsta aceasta, fiind cea mai reprezentativa pentru inceperea indoielilor in sine, pentru crearea caracterului, pentru incertitudinile intre ceea ce va deveni si ceea ce ar vrea sa devina, da contur dorintei de remarcare prin ceva, pozitiv sau negativ.
 Dar, e doar o etapa, prin intermediul careia, tanara va descoperi ce conteaza cu adevarat, care sunt aspiratiile pe care vrea sa le atinga, si totodata, va remarca faptul ca e pregatita sa munceasca pentru pragmatizarea lor.
Un alt lucru precizabil ar putea fi instaurat de nevoia de a fi inteleasa, de a avea pe cineva alaturi, caruia sa i se deschida, cu care sa descopere frumusetea lumii, de a comunica cat mai mult, de a-si incepe peripetiile in iubire si de a deveni, pe zi ce trece, mai puternica in ceea ce face.
Ce s-ar mai putea spune despre o tanara de 16 ani?!
Poate faptul ca la aceasta varsta, lumea ii apartine, e invincibila!

Gandurile si sentimentele va creeaza viata

 E un fapt imposibil, ideea de a-ti iesi totul bine mereu, insa modul in care tratezi, percepi situatia, e mult mai important decat actiunea in sine.
 In momentul in care te concentrezi asupra partilor negative, probabilitatea lor de a se indepli creste, extenuandu-te atat fizic cat si psihic, deoarece primesti, in mare masura, ceea ce emani. Ironic, de altfel, sa atragi exact ceea ce doresti sa eviti cu orice pret, nu crezi?
" Norocul vietii tale depinde de natura gandurilor tale." afirma imparatul roman Marc Aureliu. Sa insemne oare aceste vorbe faptul ca atitudinea pozitiva, entuziasmul, aduc cu ele si oportunitatile? Sa insemne oare faptul ca orice lucru marunt ce te impiedica dintr-o reusita, iti ofera, de fapt, sansa spre ceva mult mai bun, daca stii cum sa-l primesti? Oare sa insemne faptul ca suntem proprii stapani si gandirea noastra, combinata cu atitudinile si actiunile exercitate, este raspunzatoare pentru ceea ce ni se intampla? Sau poate inseamna faptul ca nimic din viata nu se produce intamplator, ca oamenii si evenimentele nu se ivesc fara motiv, si modul in care se nasc si se dezvolta n-are nimic de-a face cu norocul sau cu ghinionul, ci pur si simplu cu crearea personala?
Eu, una, fiind de altfel si o supra-optimista, sunt de parere ca, desi toate se intampla cu un scop, putem controla ceea ce vrem sa facem, ceea ce vrem sa fim, fiind capabili de a lua singuri deciziile ce ne fac mai mult sau mai putin fericiti, dar care sunt ale noastre. Cum ai vrea sa-ti largesti orizontul cunoasterii, daca nu  mai si gresesti, pentru a constientiza care-ti sunt aspiratiile, care e diferenta dintre ce ai fost, ce esti si ce vei fi? Si care ar mai fi distractia daca totul ar iesi perfect ?