Feel it, FILIT !

În cazul în care nu aţi aflat, încă, ce reprezintă abrevierea FILIT, şi dat fiind faptul că nu ar trebui să treceţi cu vederea acest lucru, doresc ca următoarele perechi de cuvinte să aducă o oarecare claritate asupra termenului.
FILIT este prescurtarea de la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere, proiect instaurat în premieră la Iaşi, ce are ca efect reunirea a cât mai multor scriitori, atât din ţară, cât şi din străinătate, într-un singur loc.
În momentul în care au fost aduse la cunoştinţă aceste detalii, fie prin intermediul şcolilor, fie prin afişele sau pliantele stradale, eu, cel puţin, am fost încântată de idee.
Să ai ocazia de a participa la conferinţe susţinute de persoane pasionate de literatură, care iubesc această artă şi în acelaşi timp o creează, este fascinant. Să ai ocazia de a le adresa întrebări, orice curiozitate stârnită de o lectură profundă, să poată fi satisfăcută, este unică. Să ai ocazia de a le culege câteva cuvinte, special adresate ţie, însemnate pe pagina secundară a propriilor lor cărţi, este memorabil.
Sunt de părere că, prin astfel de proiecte, prin acest proiect, se instaurează o conexiune între generaţia ce înaintează cu paşi mărunţi, generaţia care se confruntă cu schimbările zilnice, generaţia care, deşi obişnuită cu anumite regimuri ale vieţii, încearcă să se adapteze, şi literatură. 
...O literatură abia descoperită sau poate cunoscută cu mult timp în urmă, poate un nou prieten sau poate unul vechi, uneori uitat, în ciuda loialităţii sale. Literatura face parte din tine, ea este o oglindire a propriului tău suflet, care nu este niciodată în totalitate hrănit; este setea de lucrul nerostit şi nou.
" Trebuie să încercăm să trăim. ", a spus Simona Popescu în ultima zi a festivalului. De ce să nu o facem şi bine?! De ce să nu ne hrănim sufletului cu toate minunăţiile vieţii?! De ce să mai aşteptăm?!
                                                          Simte şi creează! 

Ura, invidia, dispretul

 In viata sa, omul este cuprins, constient sau inconstient, de diferite sentimente, stari. Desi, majoritatea oamenilor neaga faptul ca ar fi, mai mult sau mai putin, dominate de ele, existenta lor nu este exclusa. Bineinteles, nimeni nu este mandru de actiunile negative si incearca, pe cat posibil, sa le evite. Dar, oare, ce face pentru acest lucru? Mai bine spus, face ceva? 
 Ura poate fi descrisa ca fiind un sentiment puternic, pe care nu-l poti stapani, te extenueaza, prin forma sa extrema de dispret sau antipatie, fata de ceva sau cineva. Daca nu poate fi controlat, cum ar trebui cineva sa-l inlature?! O indrumare ar veni din partea lui Marin Preda, care afirma faptul ca " Ura nu poate fi invinsa prin simpla iubire, ci printr-o iubire mai puternica decat ura.", insa, in aceste zile, putini sunt aceia care ar face un asemenea efort pentru o convietuire pasnica. Totusi, de ce ti-ai pierde timp si energie in a te preocupa de actiunile celui in cauza si in a-i dezbate diferitele perceptii fata de ale tale ? Se ajunge, in final, la un consens?
 Urmatoare etapa este invidia - o simpla iluzie asupra fericirii pe care unii au impresia ca o domina egalii lor, posedand sau capatand bunuri, de care, ei uneori nu au nevoie, doar simpla idee ca altcineva le are, ii indurereaza. Acest sentiment, insa, are si o parte pozitiva. Honore de Balzac spune ca " In sufletele alese, inceputul de invidie se transforma in dorinta de a intrece, dand nastere la fapte mari; in sufletele meschine, invidia se transforma in ura." , observandu-se, astfel, stransa legatura intre cele doua. Dar, prin aceste sentimente, iti arati doar inferioritatea fata de ceilalti, "reprima-ti invidia fata de omul exceptional, invata sa-l intelegi si sa-l pretuiesti". (George Calinescu)
  Dispretul este, dupa parerea mea, sentimentul care poate fi controlat, intrucat se raporteaza in special la viziunea pe care o ai tu asupra unei anumite situatii sau a unei anumite persoane; este ceea ce vrei tu sa crezi. In momentul in care descoperi adevarul si nu continui sa fii compromis de imaginatie, acest sentiment se reduce, bineinteles, daca esti capabil de a constientiza faptul ca ai gresit.
  Asadar, concluzionand, cele trei rele : ura, invidia, dispretul, desi sunt in stransa legatura, ele se manifesta diferit asupra fiecarei persoane, totul rezumandu-se la inima individului si la intelepciunea de a gasi rostul fiecareia, prin educatie.

" Intr-o lume plina de ura, trebuie totusi sa indraznim sa speram. Intr-o lume plina de furie, trebuie totusi sa indraznim sa alinam. Intr-o lume plina de disperare, trebuie totusi sa indraznim sa visam. Intr-o lume plina de neincredere, trebuie totusi sa indraznim sa credem." - Ionel Teodoreanu

Ce este psihicul?

   Primul raspuns ce ne-ar invada ar fi - este constiinta noastra, mintea noastra, partea cu care gandim; insa este doar partial adevarat. Daca psihicul ar fi format doar din zona cu care gandim, de care suntem constienti, nu ar trebui sa mai existe probleme psihice; totul ar trebui sa fie clar, toate reactiile si comportamentele oamenilor sa fie logice. Nu este insa asa. Uneori nu ne intelegem propriile reactii ori ganduri, alteori ne trec idei absurde prin minte. De unde vin ele? De unde vin visele nocturne care sunt tot o inlantuire de imagini sau idei aparent fara niciun sens? Trebuie sa mai existe ceva in afara constiintei si acelui "ceva" i s-a spus inconstient. Adica o parte a psihicului aflata undeva "in spatele" constiintei, a carei prezenta mai degraba o intuim sau o simtim, dezvoltand astfel reflexele, instinctele, impulsurile.
  Psihicul este format din trei stari principale : inconstient, preconstient si constient. Sa-l asemanam cu un iceberg. Unde ar fi situate fiecare? Categoric, sinele, aflat in marea parte a inconstientului, va fi cufundat in apa, intrucat societatea civilizata obliga schimbarea principiului placerii cu cel al realitatii, intervenind abtinerea si controlul, cu ajutorul eului si supra-eului. La limita dintre suprafata si adanc, dintre constient si inconstient, se afla eul, care modeleaza necesitatile impulsive intr-o forma adaptata la realitate. La nivelul constientului, se afla supra-eul, o instanta superioara, ce reflecta varful iceberg-ului, a valorilor, a idealurilor, a interdictiilor, a reprezentarilor morale. Ilustreaza distingerea dintre "bine" si "rau", dintre "corect" si "gresit".
    Supra-eul este achizitia recenta si relativ fragila a individului, dezvoltata in conformitate cu normele si nivelul sociocultural al comunitatii din care face parte. El isi are originea in sine si se dezvolta in interrelatia ocazionata de experientele eului, in cadrul personalitatii. Prin rolul si statutul sau, supra-eul cauta sa refuleze impulsurile sinelui, mai ales cand acestea sunt de natura instinctivo-afectiva sau agresiva. De asemenea, supra-eul obliga eul la substitutia scopurilor realiste, moraliste si il impinge la lupta spre perfectiune si sublim.
     De-a lungul timpului, raspunsurile la intrebarea " Ce este psihicul? " au fost nu numai numeroase, ci si extrem de diverse; au variat de la afirmatii si reprezentari, la definitii mai mult sau mai putin sofisticate. In functie de imaginea pe care oamenii o aveau despre lume si viata, despre materie si spirit, despre sine si ceilalti, psihicul a fost interpretat fie ca ceva preexistent fiintei sau dat acesteia la nastere, fie ca o proprietate mai deosebita materiei, ca o insusire inseparabila de corp, ajungandu-se la concluzia ca nu poate fi definit conform cerintelor logicii.