Sau poate...să fie faptul că vrei să păstrezi ireversibilitatea momentului ? Să păstrezi povestea ta şi a mea, poate povestea noastră nespusă.
Totul se rezumă la câteva clipe, clipe iluzorii. De ce te amageşti ? Ce te face să continui când tot ce se întamplă e incert ?
Un zâmbet, o privire, poate două, şi câteva vorbe simple. Nimic mai mult.
Şi totuşi...există un "totuşi" ?!
Tu! Tu continui şi continui să nu faci nimic. Ce vrei, de fapt? Oh, nici tu nu ştii ?!
Nu simţi nimic. Nu mai simţi nimic.
Şi atunci când apare întâmplător în faţa ta, da, atunci ştii exact ce vrei. Dar nu se poate! Nu se poate pentru că nu meriţi. Nu meriţi pe cineva pentru care nu depui efortul de a te mobiliza şi de a obţine ceea ce vrei, riscul de a pierde ceva ce oricum nu ai. La urma urmei, de ce ai face asta?! Care sunt şansele reuşitei?!
Îţi este frică de respingere! Dar de ce?!
E aici.
Acum.
Taci. O tăcere cutremurătoare.
La ce te gândeşti?
Tu te gândeşti la faptul că vei fi rănit, că fericirea pe care ţi-o imaginezi acum, nu va lua contur. Motivul pentru care nu ai ce îţi doreşti. Motivul pentru care nesiguranţa ta îi va transmite dezinteres. Motivul pentru care ai pierdut înainte de a începe.
Eşti o persoană fericită ? Pentru că ai putea fi.
Îţi trebuie puţin curaj.
Acel curaj pentru care vei fi recunoscător.
Acel curaj pentru care ar trebui să te observe.
Acel curaj care va schimba situaţia.
Dacă nu ar exista consecinţe, ce ai face?
